RORSCHACH®

Rorschach® Technique

Testul Rorschach® al petelor de cerneală (RORSCHACH®) este în prezent al doilea cel mai folosit test în evaluarea judiciară, după MMPI, și al doilea cel mai raspândit ca utilizare de către membrii Societății pentru Evaluarea Personalității
Categorie: Cod produs: RORSCHACH®

Ce este RORSCHACH®? 

RORSCHACH® este considerat a fi testul emblemă al psihologiei și este o tehnică psihologică de examinare a caracteristicilor de personalitate și a funcționalității emoționale. Tehnica RORSCHACH® este de tip proiectiv deoarece folosește și analizează percepțiile persoanei evaluate legate de petele de cerneală folosite ca stimul. Fenomenul care stă la baza RORSCHACH® este pareidolia, adică tendința de a acorda o semnificație personală, subiectivă și de a interpreta un stimul vag ca fiind ceva cunoscut de către observator. Folosind un sistem bine definit de algoritmi de înregistrare și scorare, tehnica surprinde modul în care respondentul proiectează propriile conținuturi asupra planșelor prezentate. 

RORSCHACH® include zece planșe* înfățișând zece pete de cerneală perfect simetrice bilateral, majoritatea monocrome (negru pe fundal alb), doar câteva incluzând și roșu și alte culori. Reacțiile respondentului la acestea sunt notate și interpretate conform sistemului ales: dacă în SUA, sistemul interpretativ care predomină este Exner, în Europa este mai folosit sistemul Bohm. Deoarece este o metodă indirectă de evaluare a personalității și afectului, metoda 

RORSCHACH® este folosită pentru a clasifica și diagnostica indivizii pentru expertiza judiciară, fie în scop clinic şi de cercetare. 

Pentru mai multe detalii, consultă secțiunile Scale și Caracteristici pe pagina testului. 


Cui se adresează și pentru ce este recomandat RORSCHACH®? 

RORSCHACH® se adresează îndeosebi clinicienilor din domeniul sănătății mentale și domeniul juridic/infracțional, putând fi utilizat atât în scop de cercetare, cât și ca instrument de evaluare alături de alte instrumente psihologice, cea mai frecventă alegere de co-administrare fiind Minnesota Multiphasic Personality Inventory®-2 (MMPI®-2). Ca probă de examinare, RORSCHACH® poate fi utilizat și în psihologia muncii, psihologia tinerilor și în consilierea educaţională, în psihologia militară, în consilierea matrimonială și familială. 


Care sunt particularitățile RORSCHACH®? 

ISTORIA & POPULARITATEA. Niciun alt instrument psihologic nu a fost subiectul unui număr atât de ridicat de lucrări științifice și niciun altul nu a fost administrat mai multor miloane de persoane din întreaga lume. 

*PLANȘELE ORIGINALE CERTIFICATE ISR. Planșele incluse în kitul de testare RORSCHACH® sunt unicele autorizate de către International Society of the Rorschach and Projective Methods (ISR). Acestea sunt produse exclusiv de către partenerul nostru Hogrefe AG, Elveția (anterior cunoscut ca Editorul Hans Huber). Încă din anii 1920 grupul Hogrefe este editorul faimoaselor planșe Rorschach®, deoarece atunci când însuși Hermann Rorschach le-a proiectat și creat, el și editorul de atunci, Hans Huber, au lucrat împreună la procesul de tipărire și au dezvoltat tehnici speciale prin care culorile și zonele umbrite să fie exact cele alese de autor, precise, întocmai după criteriile stabilite pentru ca testul să funcționeze. Până în ziua de astăzi, fiecare imprimare a planșelor respectă standardele autorului și necesită din această cauză eforturi enorme. Utilizatorii experimentați recunosc modul în care planșele sunt colorate și gradul lor de umbrire, cât și importanța lor în asigurarea consistenței și constanței de-a lungul decadelor de administrare a testului, contribuind semnificativ la fidelitatea, validitatea și reputația pe termen lung a testului. 

UȘURINȚA DE ADMINISTRARE. Administrarea acestui test presupune privirea planșelor și descrierea lucrurilor pe care respondentul le observă acolo, având o durată de aproximativ 30 de minute în majoritatea cazurilor și fiind percepută drept o sarcină plăcută.

Pentru această metodă nu sunt disponibile scale, însă redăm cuprinsul manualului:

I. Introducere

Capitolul 1. Preistoria testului Rorschach

Hermann Rorschach (1884-1922)

Capitolul 2. Posibilităţi de utilizare și utilizarea greșită ale testului Rorschach; încrederea/ siguranţa; fidelitatea și validitatea valorilor sale simptomatice

I. Posibilităţile de utilizare ale testului Rorschach    

  1. Ca probă de examinare      
    1. În psihologia muncii      
    2. În psihologia tinerilor și în consilierea educaţională  
    3. În psihologia militară      
    4. În consilierea matrimonială și familială
    5. În expertiza judiciară
    6. În diagnosticul psihiatric
  2. Ca test de cercetare
  3. Retestul și seriile paralele
  4. Combinarea cu alte teste
  5. Așa numitul diagnostic in orb

II. Ipoteza testului

III. Utilizarea greșită a testului

  1. Erori metodologice
  2. Folosirea eronată a statisticii
    1. Așa numitele valori normale
    2. Metoda “split-test”  
    3. Metoda test-retest   
    4. “Calcularea” șocurilor cromatice
    5. False calculări de medii

IV. Încrederea și valabilitatea valorilor simptomatice ale testului Rorschach

  1. Obiectivitatea
  2. Stabilitatea
  3. Validitatea valorilor simptomatice

II. Tehnica testului

Capitolul 3. Preluarea protocolului

I. Situația de test

II. Instructajul

III. Protocolarea

Tabele ajutătoare pentru localizare (cu indicaţia modurilor de percepere importante)

Capitolul 4. Marcarea / notarea raspunsurilor

A. Impărţirea clasică

I. Părţile componente ale formulelor

  1. Modul de percepere       
    1. Răspunsuri globale
    2. Răspunsuri detaliu
    3. Semnificări de detaliu mic
    4. Răspunsuri intermaculare (albe)
    5. Așa numitele detalii oligofrene
    6. Tendinţele
  2. Determinanţii
    1. Răspunsuri formă
    2. Răspunsuri kinestezice (mișcare)
    3. Răspunsuri cromatice (culoare)

α. Răspunsul formă-culoare

β. Răspunsul culoare-formă

γ. Răspunsul culoare primar

4. K și C în același răspuns

5. Raspunsurile cifră si poziţie

3. Conţinutul

4. Originalitatea

    1. Răspunsurile banale (comune)
    2. Răspunsurile originale
    3. Răspunsurile individuale

II. Valorile simptomatice ale elementelor formale

1. Modul de percepere

a. Răspunsurile globale

b.&c. Răspunsurile D și Dd

d. Răspunsurile intermaculare (albe)

e. Do

2. Determinanţii

      1. Răspunsuri forma
      2. Răspunsuri kinestezie
      3. Răspunsuri culoare   

α. Răspunsul FC

β. Răspunsul CF

γ. Răspunsul C  

  1. Răspunsuri KC
  2. Răspunsurile KC, cifră și poziţie (doar atenţionare)
  3. Conţinutul
  4. Originalitatea 

                       a. Răspunsurile banale (comune)

                       b. Răspunsurile originale

                       c. Răspunsurile individuale

B. Răpunsurile umbrire/nuanţare și clarobscur ale lui BINDER

I. Delimitarea semnificărilor clarobscure

  1. Interpretări de alb
  2. Interpretări de contur
  3. Nuanţarea secundară       
  4. Interpretări clarobscure intelectuale   

                       a. Denumiri de clarobscur     

                       b. Reminiscenţe “știinţifice”

                       c. Simbolica clarobscurului   

II. Clasificarea semnificărilor clarobscure

  1. Răspunsuri (C) (semnifi cări umbrire/nuanţare)
  2. Răspunsuri Clob (clarobscur propriu zise)

                        a. Răspunsuri FClob+ (sau FClob- )

                        b. Răspunsuri ClobF

                        c. Semnificări Clob pure

III. Valorile simptomatice ale răspunsurilor clarobscure

  1. Răspunsurile umbrire
  2. Răspunsurile clarobscur

                        a. FClob+    

                        b. FClob-

                        c. ClobF

                        d. Clob pur

C. Ce este un răspuns?

I. Răspunsuri care nu sunt răspunsuri

  1. Observaţii marginale       
  2. Inflorituri și completări  

II. Defalcarea răspunsurilor

D. Asigurarea asupra răspunsurilor neclare

I. Nevoia asigurării        

II. Tehnica asigurării     

III. Mai puțin e mai mult (pelior est melior)   

Tabele ajutătoare pentru desemnare   

Capitolul 5. Despuierea / calcularea

I. Centralizarea   

  1. Numărul de răspunsuri și timpul    
  2. Sumele elementelor formale     

                    a. Suma modurilor de percepere      

                    b. Suma determinanţilor       

                    c. Suma conţinuturilor      

                    d. Suma frecvenţelor       

      3. Procentele și tipurile        

                    a. F+% (procentul de pregnanţă a formei)  

                    b. A% (procentul de semnifi cări animaliere)     

                    c. Ban% (procentul de răspunsuri banale)  

                    d. Orig% (procentul originalităţii)     

                    e. Alte procente      

                    f. Tipul de percepere       

                    g. Succesiunea       

                    h. Tipul de rezonanţă intimă    

                    i. Tipul cromatic        

                    j. Indicele de atitudine (Basch)      

                    k. Alţi indici        

      4. Formulare și cartoteci     

      5. Exemplu   

II. Valorile simptomatice      

  1. H:Hd, A:Ad       
  2. H si Hd    
  3. F+%   
  4. A%     
  5. Ban%
  6. Orig%
  7. Tipul de percepere
  8. Succesiunea
  9. Tipul de rezonanţă intimă

Capitolul 6. Fenomenele speciale

Lista fenomenelor speciale (deosebite)

  1. Refuzul (eșecul)
  2. Conștiinţa (atitudinea) interpretativă
  3. Critica obiectului și autocritica
  4. Șocul cromatic   
  5. Șocul cromatic întârziat
  6. Șocul cromatic supracompensat
  7. Șocul la roșu
  8. Atracţia roșului
  9. Șocul la negru (obscur)      
  10. Șocul la negru supracompensat  
  11. Fenomenul de ruptură / interferenţă
  12. Șocul la albastru, respectiv verde    
  13. Șocul la brun
  14. Șocul la alb
  15. Șocul la gol      
  16. Șocul kinestezic        
  17. Combinaţii simultane și successive   
  18. Descrieri
  19. Descrieri cinetice      
  20. Pseudo C –urile         
  21. Denumirea de culoare       
  22. Semnificări Clob primitive
  23. Semnificări Clob intelectuale       
  24. Inhibiţiile (frânele) sofropsihice     
  25. Semnificări CF si ClobF prelucrate    
  26. Impresiile
  27. Accentuarea simetriei   
  28. Răspunsurile “sau”     
  29. Răspunsurile perspectivă
  30. Pedanteriile de formulare
  31. Confabulaţiile și combinaţiile confabulatorii  
  32. Contaminările       
  33. K –urile secundare
  34. K –urile reprimate
  35. K - urile cu dublu sens       
  36. KC cu senzatii corporale   
  37. Perseveraţia (Forma brută organică –aderarea la formă- tipul ruminativ –perseverarea perceptivă –perseverarea părţii percepute)
  38. Stereotipia anatomică      
  39. Stereotipia părţii de corp     
  40. Stereotipia feţelor        
  41. Răspunsurile infantile  
  42. Interpretările inverse      
  43. Abstracţiile infantile      
  44. Detalierea       
  45. Repetiţia  
  46. Valorizările        
  47. Autoreferirile      
  48. Răspunsurile cifră       
  49. Răspunsurile poziţie      
  50. Concretizările        
  51. Negrul și albul ca valori cromatice    
  52. Negarea culorii        
  53. Culori în planșele negre      
  54. Culoare falsă      
  55. Dramatizarea culorilor       
  56. Răspunsurile EQa (Guirdham)     
  57. Răspunsurile EQe (Guirdham)     
  58. Răspunsurile KF        
  59. Răspunsurile k (Kob)      
  60. Confuzia subiectivă privind modul de percepere   
  61. Sublinierea centrului, respectiv a periferiei     
  62. Asociaţiile acustice       
  63. Inhibiţia de instalare (planșa 1)     
  64. Iluzia de asemănare/ identitate      
  65. Denegarea
  66. Negarea și răspunsurile sub formă interogativă  
  67. Contopirea formă – fond     
  68. Cenzura (iniţială sau finală)      
  69. Stupoarea la simbolul sexual       
  70. Semnificaţiile de mască      
  71. Oglindiri
  72. Tulburari amnestice de vocabular
  73. Agravările si alte observaţii clinice
  74. Răspunsurile complexuale

Anexă: Unele modificări tehnice

I. Impărţirea în două a experimentului de provocare ad modum MORGENTHALER

  1. Număr de răspunsuri și timp    
  2. Tipul de percepere     
  3. Dim
  4. F+%  

II. Controlul șocurilor prin reacţia de alegere

III. Cercetarea reacţiiilor de aff ect si dispoziţie ad modum MOHR       

IV. Diferite alte încercări de modificare   

III. Utilizarea testului

Capitolul 7. Directive generale – Psihograma       

I. Directive generale pentru evaluare

II. Psihograma    

  1. Doua modaltăţi       
  2. Schema unei psihogreme sistematice   
  3. Diagnosticul multidimensional      

Anexă: Prognostic       

I. Prognostic general       

  1. Constituţie și mediu     
  2. Factori constituţionali stenici și astenici (forţa si slăbiciunea Eului)     
  3. Mecanisme de defensă      

II. Prognostic special      

  1. Stări stenice și atenice      
  2. Prognoza schizofreniei      
  3. Aptitudinea (potrivirea) pentru psihoterapie specifică

Capitolul 8. Inteligenţa      

A. Evaluarea cantitativă

I. Ce este inteligenţa?      

  1. Generalitaţi        
  2. Factorii formali ai inteligenţei       
  3. Aptitudine și rezultat

II. Contribuţia specifică a testului Rorschach la problema măsurării inteligenţei

III. Tehnica evaluarii cantitative a inteligentei cu ajutorul testului Rorschach      

  1. Normali    

  1. F%    
  2. Succesiunea      
  3. G-urile  
  4. Tipul de ppercepere    
  5. A%     
  6. Ban%    
  7. Orig%   
  8. K–urile  
  9. Alţi factori      

  2. Sub normalii       

  1. Inhibitori ai inteligenţei     

            α. Inhibiţia nevrotică a inteligenţei    

            β. Inhibiţia depresivă a inteligenţei      

      2. Lipsa inteligenţei (oligofrenia)    

            α. Despre psihologia olgofreniei      

            β. Diagnosticul Rorschach al oligofreniei       

      3. Defectul de inteligenţă (demenţa)     

  3. Supradotaţii       

IV. Scală pentru descrierea cantitativă a evaluarii inteligenţei

B. Evaluarea Calitativă

I. Categorii tipologice      

   1. Teoria tipurilor de inteligenţă      

  1. Inteligenţa abstrect teoretică       
  2. inteligenţa practică legată de materie   
  3. Aptitudinea intuitive – artistică   

   2. Sindroamele Rorschach al tipurilor aptitudinale

  1. Aptitudinea abstract – teoretică   
  2. Aptitudinea practică       

              α. Inteligenţa practică       

              β. Aptitudinea tehnică       

              γ. “Simţul realităţii”       

     3. Aptitudinea artistică     

II. Diagnosticul calitativ iindividual al inteligenţei    

  1. F+%   
  2. Succesiunea        
  3. G-urile    
  4. Tipul de percepere      
  5. A%    
  6. Ban%    
  7. Răspunsurile originale
  8. K-urile

Capitolul 9. Afectivitatea

I. Tipurile de afectivitate       

  1. Culorile (Cromatica)

  1. FC – urile       
  2. CF – urile       
  3. C – urile pure        
  4. Raportul intern al valorilor cromatice
  5. Categorisirea răspunsurilor cromatice   

  2. Elemente care modulează răspunsul cromatic

II. Stabilizarea afectivităţii     

  1. Frânarea afectivităţii     
  2. Inhibiţia afectivităţii    

III. Protocoale fără răspunsuri cromatice

  1. Sărăcirea, pustiirea afectivă
  2. Torpoarea, tocirea afectivă
  3. Inhibiţia afectivă     

             a. Inhibiţia depresivă      

             b. Inhibiţia nevrotică      

IV. Contactul social      

  1. Ban și Ban%      
  2. FC – urile  
  3. D – urile   
  4. H si Hd – urile        
  5. Kinesteziile de flexie și de extensie    

Capitolul 10. Tipurile constituţionale și corelatele lor în testul Rorschach

I. Tipurile picnic-sinton și cel schizo-afin    

II. Atleticul și tipul Ixotim

  1. KRETSCHMER        
  2. STRÖMGREN       

            a. Tipul Ixotim

            b. Sindromul Rorschach al Ixotimiei    

Capitolul 11. Nevrozele   

A. Scurtă privire asupra categoriilor celor mai importante a nevrozelor

I. Generalităţi   

II. Formele nevrozelor        

III. Pulsiunile    

IV. Libido si agresiunea (agresivitate)  

V. Stadii si faze ale dezvoltării libidoului    

VI. Situaţia oedipiană        

VII. Destinele pulsionale          

VIII. Deosebiri între psihicul infantil și cel adult    

IX. Nevrozele sub diverse aspecte     

  1. Nevroza ca fixaţie pregenitală      
  2. Nevroza ca prăbușire a structurii eului   
  3. Anxietatea și felurile ei     
  4. Nevroza ca modificare a compoziţiei ansamblului pulsional     
  5. Nevroza ca defensă împotriva anxietăţii  

X. Nevrozele de caracter (Charakterneurosen) 

Tabele rezumative          

   Simptomatologia nevrozelor       

   Etiologia și structura nevrozelor        

B. Diagnosticul formal Rorschach al nevrozelor

I. Generalităţi    

  1. Fixaţiile    
  2. Tulburările de libido obiectal     

             A. Tipul cromatic       

             B. Fenomenele de șoc     

                  α. Șocul cromatic     

                  β. Șocul la negru (obscur)     

                  γ. Categorisirea șocurilor      

  1. Simptomele anxietăţii     

                a. Anxietatea de libido     

                b. Anxietatea fobică     

                c. Anxietatea de castraţie (de culpabilitate, mustrarea de conștiinţă)     

      4. Narcisismul        
                a. Fixaţiile orale       
                b. Infantilismul        
                c. Factori de contact diminuaţi      
                d. Egocentrism      
                e. Semnificări oglindite drept K      

      5. Agresiunea (agresivitatea) crescută

      6. Mecanismele de defensă

II. Formele definite de nevroză     

  1. Neurastenia        
  2. Nevroza anxioasă        
  3. Fobia   
  4. Isteria   
  5. Nevroza obsesiv-compulsivă (Zwangneurose)    
  6. Cleptomania       

C. Judecarea răsunsurilor complexuale

I. Stabilirea răspunsurilor complexuale      

II. Felurile de răspunsuri complexuale       

  1. K Orig     
  2. Răspunsurile cromatice originale     
  3. Răspunsurile Dim C (C)      
  4. Gim    
  5. Răspunsuri complexuale din categoria F  
  6. Răspunsuri complexuale care nu pot fi luate ca atare

III. Conţinutul răspunsurilor complexuale      

  1. Fixaţiile    
  2. Identificările       
  3. Conflictele actuale        

IV. Gruparea răspunsurilor complexuale și seriile  

D. Nevrozele de caracter (Charakterneurosen)

I. Caracterul impulsiv     

II. Caracterul Isteric      

III. Caracterul obsesional (Zwangscharakter)      

  1. În general
  2. Caracterul anal retentiv     
  3. Caracterul “ intelectualizant ”      

IV. Caracterul falic narcissistic     

V. Caracterul masochist        

Anexa : Perversiunile     

Capitolul 12. Psihopatiile

A. Dubiile privid conceptul de psihopatie și privire asupra sistemelor de clasificare importante ale psihopatiilor

I. Conceptul de psihopatie      

II. Sistemele de clasificare a psihopatiilor

  1. KRAEPELIN
  2. BLEULER
  3. Tipologia reacţiei     
  4. Tipologia constituţională a lui KRETSCHMER
  5. KAHN
  6. Clasificarea O.M.S     
  7. LEVINE
  8. SZONDI 

B. Diagnosticul Rorschach al psihopatiilor

I. Diagnostic pozitiv și negativ al psihopatiilor    

II. Psihopatiile veritabile (constituţionale)

  1. Psihastenia (subvaliditate)
  2. Psihopatia senzitivă
  3. Schizoidia
  4. Cicloidia   
  5. Ixoidia    
  6. Labilii dispoziţionali       
  7. Incontinent/instabil – abulicii       
  8. Mitomanii (pseudologicii)     
  9. Dependenţii (de substanţe), toxicomanii  

III. Pseudo-psihopatiile lezionale

  1. Pseudoastenia lezională (respectiv pseudo-histero astenia)    
  2. Ixofrenia lezională        
  3. Labilitatea dispoziţională lezională   
  4. Pseudoapatia lezională  
  5. Pseudo mitomania lezională    
  6. Antisocialitatea lezională      

 C. Evaluarea educabilităţii psihopaţilor tineri

Anexa: Traumele de mediu     

Capitolul 13. Depresiile   

I. Depresia in literatura Rorschach    

II. Sistematica depresiilor        

III. Diagnosticul Rorschach al depresiilor      

  1. Sindromul classic       
  2. Sindroame depressive abortive     
  3. Factori comuni       
  4. Tipuri specifice de depresii    

              a. Depresia ne-melancoliformă din grupa endogenă  

              b. Depresiile constituţionale     

              c. Depresiile dispoziţionale, paleoreactive  

              d. Depresia caracterogenă în special

Anexa I: Amphithimiile      

I. Concept și tipuri       

II. Diagnosticul Rorschach al Amphithimiei     

  1. Stările mixte pur cicloide      

                 A. Fuga de depresie        

                 B. Fuga în banalitate    

      2. Fuga în exaltare        

      3. Hipomanie cronică cu depresie psihogenă

Anexa II: Rezumat al dispoziţiilor

Capitolul 14. Psihozele

A. Schizofrenia

I. Generalităţi    

II. Simptomele Rorschach ale schizofreniei    

III. Formele schizofreniei          

Anexă: Psihoza paranoidă presenilă (paranoia de involuţie)   

B. Psihoza maniaco – depresivă

I. Rezultatele lui Rorschach      

  1. Dispoziţia depresivă și melancolia    
  2. Dispoziţia maniacală și mania       
  3. Starile mixte maniaco-depresive

II. Diagnosticul diferenţial

III. Demenţa în psihoza maniaco-depresivă

C. Epilepsiile

I. Problematica clinică a epilepsiilor      

II. Rezultatele lui Rorschach      

III. Cercetători ulteriori          

IV. Diagnosticul Rorschach al epilepsiei în practică     

  1. Generalităţi        
  2. Probleme de diagnostic diferenţial    

D. Psihozele organice

I. Conceptul și delimitări        

  1. Tipul de reacţie acut exogen    
  2. Psihosindromul organic (leziunea cerebrală difuză)  
  3. Sindromul lezional localizat    

II. Sindromul organic Roschach general    

  1. Sindromul OBERHOLZER     
  2. Sindromul (semnele) PIOTROWSKI    
  3. Sindromul “unicităţii” (sindromul organic general Rorschach)      

III. Diagnosticul Rorschach al sindroamelor organice specifice  

  1. Demenţa senilă       
  2. Demenţa arterosclerotică      
  3. Paralizia progresivă (Dementia paralitica)  
  4. Encefalita  
  5. Parkinsonismul postencefalitic      
  6. Encefalopatia traumatică (Encefaloza sensu RITTER)
  7. Alcoolicii  

                 a. Alcoolismul cronic     

                 b și c. Delirium tremens și halucinoza alcoolică  

                 d. Psihoza alcoolică Korsakoff      

                 e. Delirul de gelozie al băutorului    

                 f. Dipsomania       

                 g și h. Epilepsia alcoolică și melancholia alcoolică  

      8. Leziuni ale lobilor frontali     

      9. Tumorile cerebrale       

E. Psihoze psihogene

I. Conceptul și sistema psihozelor psihogene   

  1. Conceptul  
  2. Factori constituţionali      
  3. Factorul exogen (teoria alegerii psihozei a lui STRÖMGREN)    
  4. Schemă rezumativă       
  5. Tulburările de constiinţă în special (Împărţirea lui STROMGREN)   

II. Diagnosticul Rorschach al psihozelor psihogene    

  1. Generalităţi        
  2. Grupele principale       
  3. Sindroamele emoţionale     
  4. Tulburările de conștiinţă   
  5. Sindroamele paranoide     

Anexa: Testul Rorschach și psihotropele        

Capitolul 15: Utilizarea testului Rorschach la copii și tineri

I. Literatura   

II. Rezumat prvind rezultatele cercetării Rorschach la copii  

  1. Coloana modurilor de percepere     
  2. Coloana determinanţilor      
  3. Conţinutul        
  4. Procentele  
  5. Fenomenele speciale       

           a. Refuzul  

           b. Conștiinţa interpretativă    

           c. Șocurile cromatice si la negru (obscur)  

           d. Confabulaţiile        

           e. Contaminările, și răspunsurile cifră și poziţie  

           f. Perseveraţiile        

           g. Abstracţiunile infantile      

           h. Semnificări inverse      

III. Reguli speciale pentru utilizarea testului Rorschach la copii        

  1. Preluarea   

  2. Evaluarea   

  3. Răspunsurile formă      

  1. F+ %    
  2. G –urile  
  3. D – urile și Dd – urile     
  4. Dim – urile      
  5. Semnificarea de obiect ca D+
  6. K – urile        
  7. Răspunsurile cromatice     
  8. Tipul de rezonanţă intimă
  9. Ban și Ban%        
  10. Orig%  
  11. Raportul A:Ad         
  12. Confabulaţii, perseveraţii și semnificările inverse

IV. Testul Rorschach la tineri     

  1. Coloana modului de percepere   
  2. Coloana determinanţilor
  3. Conţinutul      
  4. Procentele      
  5. Fenomenele speciale      

Anexa 1: Copii și tineri dificili     

I. Copiii cu dificultăţi de educaţie      

  1. Copii imaturi și cu defecte de dezvoltare  
  2. Copiii agresivi      
  3. Contact fictiv, înșelător      
  4. Copii cu simptome psihosomatice   

II. Tineri cu dificultăţi de educaţie    

  1. Generalităţi       
  2. Tineri “incontinenţi” apatici (haltlos)     
  3. Delincvenţii (hoţii) minori     

      4. Semnificări animaliere si reacţia la disciplină      

Anexa 2: Testul Rorschach la vârstă înaintată      

IV. Partea finală

Capitolul 16. Fundamentele teoretice ale testului Rorschach     

I. Generalităţi    

II. Fundamentarea teoretică a conceptului de proiecţie  

III. Cercetarea relaţiei formă cromatică și psihologia culorii  

IV. Gestalt-psihologia și cercetarea raportului formă – fond

V. Școala Perception – Personality      

  1. General
  2. Cercetări statistice        

           A. Cercetări de pe poziţii predominant constituţionale      

           B. Cercetări de pe poziţii predominant funcţionale

     3. Cercetări dinamice      

V. Exemple

Observaţii preliminare

Inteligenţă, cantitativ

Nr. 1. Normal mediu         

Nr. 2. Normal, superior          

Nr. 3. Prostie fiziologică          

Nr. 4. Oligofrenie ușoară        

Inteligenţă, calitativ

Nr. 5. Om de știinţă         

Nr. 6. Tehnician

Nr. 7. Artist (Serie paralelă)       

Tipuri constituţionale

Nr. 8. Ixotthimie

Nevroze

Nr. 9. Nevroză anxioasă

Nr. 10. Histerie

Nr. 11. Nevroză obsesiv – compulsivă

Nr. 12. Nevroză falic-narcisistă (tipul asocial)

Nr. 13. Pseudolabilitate nevrotică

Psihopatii

Nr.14. Psihopatie Incontinent /Haltlos/ (mitoman)

Nr.15. Psihastenie lezională (pseuoastenie)      

Depresii

Nr. 16. Depresie psihastenică         

Nr. 17. Depresie caracterogenă        

Amphitimii

Nr. 18. Fuga de depresie (serie paralelă)      

Schizofrenie

Nr. 19. Catatonie          

Nr. 20. Paranoid          

Paranoia de involuţie

Nr. 21. Paranoia caracterogenă la climacteriu     

Psihoza maniaco-depresivă

Nr. 22. Hipomanie        

Nr. 23. Depresie de tip endogen      

Epilepsii

Nr. 24. Epilepsie genuină        

Nr. 25. Epilepsie traumatică       

Psihoze organice

Nr. 26. Demenţă senilă          

Nr. 27. Demenţa arteroslerotică       

Nr. 28. Demenţă paralitică        

Nr. 29. Ecefalopatie traumatică (Encefaloză)    

Nr. 30. Psihoză de intoxicaţie alcoolică (Delir de gelozie)    

Psihoze psihogene

Nr. 31. Tulburare de conștiină        

Nr. 32. Reacţie paranoidă fără halucinaţii      

Nomenclatură și Prescurtări     

Coeficienţi de rezonanţă intimă (Erlebnisquotienten, EQ) și valori de poziţionare (Einstellungswerte)      

Bibliografie

Registru (index) de nume

Registru (index) de termeni

Revizie BUROS DA, reviewed in B. S. Plake & J. C. Impara (Eds.), The fourteenth mental measurements yearbook.
Abreviere RORSCHACH®, ROR
Data publicării 2008
Populația vizată adolescenți și adulți
Forma de administrare Individuală
Vârsta peste 14 ani
Calificarea necesară C
Durată 10-60 minute
Tipul itemilor cele zece planşe-stimul elaborate de H.Rorschach
Numărul itemilor 10

Herman Rorschach

HERMAN RORSCHACH s-a născut la 8 nov. 1884 în Zurich, cartierul Wiedikon. Tatăl, Ulrich RORSCHACH provenea din Arbon, cantonul Thurgau și s-a căsătorit aici cu Philippine Wiedenkeller ce aparținea unei vechi familii din Arbon. În 1884, imediat după nașterea fiului familia s-a mutat la Zurich unde tatăl a trăit ca pictor. Dar după numai doi ani, în 1886, Ulrich găsește un post de profesor de desen la Scaffhausen și se mută acolo cu toată familia. În Schaffhausen, acest orășel pitoresc și provocator spiritual își trăieste HERMAN RORSCHACH copilăria și tinereţea. Aici i se naște o soră, apoi un frate mai mic. Când, la 12 ani, îi moare mama, Herman e preluat de o mătușă care îi devine peste 2 ani mamă vitregă. Își pierde tatăl la 18 ani. După absolvirea școlii primare, urmează școala cantonală din Schaffhausen El învaţă ușor și în 1904 absolvă cu note bune examenul de maturitate. În Elveţia, gimnaziștilor din ultimii doi ani li se cerea să intre într-o asociaţie studenţească. Astfel că, din 1903 Herman aparţine de liga Scaphusia, unde i s-a dat porecla de “Klex” (Klecksern = a mâzgăli, a se păta, a se murdari, a păta, Klecks, pronunţat Klex însemnând cel ce pătează, mâzgălește). Nu e este clar dacă porecla vine de la profesia tatălui bazată pe celebrele desene “Maler Klecksel” ale lui Wilhelm Busch, așteptându-se altfel de la el să continue meseria tatălui, sau dacă nu cumva Herman RORSCHACH nu se ocupa chiar de atunci, în joacă cu “Klecksographie”, lucru ce era la acea vreme un mod cunoscut de joacă și petrecere a timpului.

Tânărul multi-talentat a fost o perioadă în dubiu dacă să devină artist sau să înceapă studiul știinţelor naturale și astfel caută sfatul lui ERNST HAECKEL. Acesta îi recomandă știinţele naturii și HERMAN RORSCHACH se decide pentru studiul medicinei. Avea atunci 19 ani. După un semestru la Neuchâtel a mers la Zurich pentru următoarele patru semestre (1904-1906), apoi după un semestru la Berlin și Berna, revine la Zurich. La 25 februarie 1909 își sustine la Zurich licenţa (examenul de stat). Gradul de Doctor în medicină îl obţine la 12 noiembrie 1912 cu teza: “Privitor la halucinaţiile reflexe și manifestările înrudite”. Într-o călătorie de vacanţă în Franţa, din timpul primului semestru, cunoaște un rus mai în vârstă care fiind un admirator al lui Tolstoi, îi trezește interesul pentru cultura rusă. RORSCHACH începe să înveţe limba rusă, și intră în contact cu colonia rusă de care aparţinea și celebrul Neurolog KONSTANTIN VON MONAKOW. În timpul semestrului berlinez, in 1906 își petrece parte dintr-o vacanţă în Rusia, la invitaţia prietenilor săi. Apoi, după ce o cunoaște pe viitoarea sa soţie, doctoriţa rusoaică OLGA STEMPELIN, își petrece câteva luni după examenul de stat la familia soţiei sale la Kazan. Din aceste călătorii in Rusia vine cu numeroase provocări și printre multele cunoștinţe noi din această călătorie se află și studentul polonez EUGEN MINKOWSKI, cel ce devine ulterior celebrul psihiatru francez. Încă de la începutul studiilor RORSCHACH s-a decis pentru psihiatrie și celebra clinică universitară Bürghölzli, condusă la acea vreme de EUGEN BLEULER, care i-a dat cele mai bune condiţii imaginabile de educație și studiu. Noile idei ale lui SIGMUND FREUD și ale psihanalizei sale și-au găsit intrare la Bürghölzli, iar BLEULER și C.G.JUNG au încercat să cerceteze psihozele cu ajutorul testului de asociaţie, descoperit de GALTON și dezvoltat de către JUNG, psihoze ale căror fundaluri spirituale rămăseseră neînţelese. Fără nicio îndoială că atmosfera de aici a acţionat fructuos asupra tânărului student interesat de psihiatrie.

Întors din Rusia, tânărul student se dedică patriei tatălui său, cantonul Thurgau, unde este medic de azil mental în sanatoriul cantonal Münsterlingen între 1909 – 1913. În acești ani se întâmplă multe evenimente importante ale vieţii sale: la 21 aprilie 1910 căsătoria, în 1912 promovarea, iar în 1911 primele experimente cu klecksografia (“mâzgălografia”), pe care o instituie la elevii școlii din orășelul Altnau, împreună cu fostul său coleg de școală KONRAD GEHRING, care a devenit între timp învăţător. RORSCHACH abandonează însă curând aceste experimente în favoarea interesului său principal pentru psihanaliză, pentru care intră în legătură cu primii reprezentanţi elveţieni ai acesteia (EUGEN BLEULER, C.G.JUNG, ALPHONSE MAEDER, OSKAR PFISTER, LUDWIG BINSWANGER și alţii). Rodul studiilor sale au fost o serie de publicaţii psihanalitice care au apărut între 1912 si 1914 în “Zentralblatt für Psychoanalyse”: “Reflexhalluzinationen und Symbolic”/ Halucinaţii reflexe și simbolica lor/ (1912), “Zum Thema Sexualsymbolik” /Privitor la tema simbolisticii sexuale (1912), “Ein Beispiel von misslungenen Sublimierungen und ein Fall von Namenvergessen”/Un exemplu de sublimare eșuată și un caz de uitare de nume/ (1912), “Zum Thema: Uhr und Zeit im Leben der Neurotiker” (1912)/Privitor la tema: Ceas și timp în viata nevroticului/, “Zur Symbolik der Schlange und der Krawatte”/Privitor la simbolistica șarpelui și a cravatei/ (1912), Analytische Bemerkungen über das Gemälde eines Schizophrenen”/ Observaţii analitice asupra picturii unui schizofren/ (1913), “Über die Wahl des Freundes beim Neurotiker”/Despre alegerea prietenului la nevrotic/, (1913) “Analyse einer Schizophrener Zeichnung”/ Analiza desenului unui schizofren/ (1914).

Cu tot interesul pentru psihanaliză RORSCHACH găsește timp pentru cercetare în alte domenii. Sumb conducerea profesorului său VON MONAKOW a facut o investigaţie microscopică asupra creierului unuia dintre pacienţii săi de la Münsterlingen care a apărut în 1913 sub titlul “Zur Pathologie und Operabilität der Tumoren der Zirbeldruse”/ Despre patologia și operabilitatea hipofizei/, în “Beitregen zur Klinischen Chirurgie”, iar în “Kriminalanthropologie und Kriminalistik” publică în 1912 o prezentare cazuistică “Pferdediebstahl im Dämmerzustand”/Hoţ de cai în stare crepusculară/.

În aprilie 1913 RORSCHACH părăsește Münsterlingen și este temporar angajat al spitalului Münsigen din Berna. Apoi în decembrie părăsește Elveţia pentru o a treia și ultima călătorie în Rusia. Aici lucrează șapte luni ca medic al sanatoriului privat Krukowo în apropiere de Moscova. Chiar dacă postul era bine plătit, se decide să plece, în principal pentru că i s-a dat prea puţin ocazia să-și desfășoare munca știinţifică, astfel că în iulie 1914 revine definitive in Elveţia. Aici RORSCHACH lucrează la început (iulie 1914 – octombrie 1915) la sanatoriul cantonal Waldau (Berna), unde găsește în mai vechii colegi WALTER MORGENTHALER și E.FANKHAUSER doi prieteni buni. In acest timp RORSCHACH începe să se intereseze de anumite secte religioase din Elveţia și de fondatorii lor (JOHANNES BINGGELI și ANTON UNTERNÄHRER). Studiile sale legate de acestea au fost publicate abia mai târziu (Einiges über schweizerische Sekten und Sektengründer”/ Câte ceva despre sectele elveţiene și fondatorii lor/ - Schweizer Archiv f. Neur.u.Psychiatrie, 1917; “Weiteres uber schweizerische Sektenbildungen”/ Continuare privind constituirea sectelor elveţiene/ -Schweizer Archiv f. Neur.u. Psychiatrie, 1919; “Sektiererstudien”/ Studii despre sectanţi/, -Int. Zeitschr.f. Psychoanalyse, 1920; “Zwei schweizerische Sektenstifter [Binggeli und Unternährer]”/ Doi fondatori de secte elveţiene [Binggeli si Unternahrer] – Imago,1927).

Aceasta a fost o activitate care l-a fascinat o perioadă pe RORSCHACH într-atât încât credea că aceasta va fi opera vieţii sale. Din motive economice, RORSCHACH caută și obţine în 1915 un post de medic primar la sanatoriul cantonal Herisau din cantonul Appenzall unde rămâne până la moartea sa prematură. Aici, în Herisau i se nasc și cei doi copii, în 1917 fiica sa Elisabeth, iar în 1919 fiul său Wadin. A fost, pentru acești copii un tată iubitor și le-a urmărit dezvoltarea cu mult interes și înţelegere.

Una din primele lucrări la Herisau a fost organizarea primului curs de formare continuă elveţian pentru personalul de îngrijire, pe care l-a susţinut în 1916 și 1917 în acest așezământ. Dar, ca și cercetător, RORSCHACH a rămas activ. Într-o oarecare măsură legată de mai vechea lucrare “Pferdediebstahl im Dämmerzustand”/ Hoţ de cai în stare crepusculară/, RORSCHACH prezintă un studiu interesant “Assoziazionexperiment, freies Assoziieren und Hypnose im Dienst der Hebung einer Amnesie”/ Experimentul asociativ, asociaţia liberă și hipnoză în slujba suspendării unei amnezii/ (în “Corespondenz-Blatt für Schweizer Arzte”, 1917). Iar revista “Schweizer Volkskunde” i-a publicat articolele: “Gebet gegen Verzauberung” / Rugăciunea impotriva vrăjii/, “Rugăciunea împotriva udării patului”în 1917 și “O crimă din superstiţie” în 1920. Interesul său principal era îndreptat încă asupra cercetării sectelor elveţiene, de unde s-a născut apoi experimental semnificării formei.

Preocuparea practică și știinţifică privind psihanaliza nu s-a diminuat. În martie 1919, la adunarea de fondare a noii Societăţi psihanalitice elveţiene a fost ales vicepreședinte (prietenul său OBERHOLZER era președinte), iar el a ţinut mai apoi patru prelegeri în această societate, din care două se ocupă de fondarea sectelor, iar celelalte două de psihodiagnostic. Din aceste cercuri de oameni provin EMIL OBERHOLZER, HANS ZULLIGER, GEORG ROMER, HANS BEHN-ESCHENBURG, care au fost primii lui elevi. Fiindcă de acum experimentul de semnificare a formei (Formdeutversuch) apare tot mai mult în primul plan în activitatea lui RORSCHACH.

Incitat de o dizertaţie a lui SZYMON HENS (1917), RORSCHACH se îndreaptă acum din nou spre experimentul petelor de cerneală pe care l-a început în 1911 împreună cu prietenul său GHERING. Materialul pentru testul RORSCHACH s-a constituit pe parcursul anului 1918 în Herisau și era deja în 1919 redactat în formă de carte. Acest manuscris, “Psychodiagnostic”, care va deveni cu adevărat opera sa de viaţă a fost refuzată la început de către opt edituri! Abia în mai 1920 Dr. Morgenthaler reușește să o publice. MORGENTHALER ne descrie în amănunt lungul război pe care a trebuit să-l ducă, împreună cu RORSCHACH în Addenda la ediţia din 1954. Cele 15 planșe originare au trebuit reduse la 10 și abia în iunie 1921 opera a putut apărea. La început a fost un adevărat fiasco! Din prima ediţie de 1200 de exemplare s-au vândut doar câteva bucăţi. La moartea lui Rorschach aproape întreaga ediţie zăcea încă la editură. Puţinii critici nu se exprimau dacă nu erau chiar negativi. Lucrarea, epocală a marelui psihiatru plutea la început într-o mare de neînţelegere și rezistenţă, care proveneau de la acele cercuri (WILLIAM STERN, A.HOCHE, OSWALD BUMKE) cărora și psihanaliza le era o piedică în cale.

În timpul îndelungat în care planșele, date la tipărit trebuiau așteptate, RORSCHACH împreună cu HANS BEHN-ESCHENBURG emit o serie paralelă, cunoscută azi ca BEHN RORSCHACH, și în oarecare măsură și-a îmbunătăţit testul. Dar nu i s-a mai permis să publice aceste constatări. Le-a luat, ca pe un secret al său, în mormânt. O apendicită trenantă i-a sfârșit viaţa pe 2 aprilie 1922. Cu el a pierit, comform spuselor lui EUGEN BLEULER “speranţa psihiatriei elveţiene pe o întreagă generaţie”.

HERMANN RORSCHACH a fost un om deosebit de dotat în multe domenii. Interesele și înţelegerea pentru artă (desena extraordinar) erau la el împletite cu cunoștinţe solide de istoria religiilor, folclor si psihopatologie și cu un semnificativ talent lingvistic. El vorbea, în afară de germană, franceză și italiană și o rusă fluentă, cunoscănd cele mai mari opere ale literaturii ruse.

A fost de un deosebit tragism al acestui geniu, faptul că moartea a pus capăt acţiunii lui chiar înainte ca experimentul de semnificare a formei să se fi împlinit de fapt. Surprins și apăsat de aparentul eșec al operei sale, a plecat, fără măcar să aibă habar de ce succes nemaiauzit i-a fost hărăzită acestei ultime opere ale sale în viitor, că ea va deveni prima și cea mai fundamentală dintre așa numitele metode proiective, raspândită pe tot globul și recunoscută drept cea mai bună dintre aceste metode.

Prefața traducătorului la ediția română a volumului RORSCHACH®

Considerăm că apariţia acestei cărţi în limba română va facilita accesul psihologilor, și psihiatrilor români către una din cele mai importante căi de cunoaștere a personalităţii.

Începutul secolului XX a fost pentru studiul psihologiei și psihopatologiei cea mai prolifică și dinamică perioadă, după desprinderea ei din filosofie. Cartea lui Ewald Bohm a aparut prima data în 1948, sintetizând tendinţele psihologiei clinice și ale psihopatologiei primei jumătăţi de secol XX. Impresionat de genialitatea probei Rorschach și a autorului ei, pe care, chiar dacă nu l-a cunoscut, i-a fost contemporan și emul, Bohm încearcă să nu iasă din “testamentul” lui Rorschach. Herman Rorschach, născut și crescut în spaţiul lingvistic al marilor psihopatologi ai secolului trecut, revoluţionarii gândirii despre omul interior, Freud, Bleuler, Jung, Kretschmer, Jaspers, Koehler, Koffka, Klages, Szondi sau Pulver, este legat de ei ca mod de-a gândi și de preocupările lor asupra etiologiei tulburării mentale și chiar a mentalului în sine.

Preocuparea lui Bohm, ca și cea a predecesorului său Hermann Rorschach, era găsirea acelor date din funcţionarea intrinsecă a psihicului, care puteau decela între etiologiile, organică, constituţională și nevrotică (reactivă) a tulburărilor, și eventual evaluarea ponderii lor la o persoană dată.

Astăzi, după mai mult de 50 de ani de la scrierea cărţii putem spune că s-au perindat progrese ale mijloacelor de investigatie ale leziunilor organice ale bolilor sau tulburărilor psihice - angiografia, electroencefalografia, pe care o menţionează, deja în ediţia 2-a, cu varianta ei de potenţiale evocate, tomografia computerizată (CT) și în cele din urmă tomografia cu rezonanţă magnetică (RMN) - care au adâncit mijloacele de documentare ale “fundamentelor organice”, atât de mult și de nesigur căutate în vremea lui Rorschach. Pe de altă parte terapia psihotropă a reușit, începând cu a doua jumătate a secolului XX să fie mai eficientă și mult mai specifică. Dar neuropsihologia și psihopatologia pe de-o parte și psihoterapia și recuperarea pe de altă parte, au nevoie de fineţea analizei individuale psihopatologice, utile terapiei orientării și acompanierii indivizilor spre o calitate mai bună a vieţii lor personale. „Aceste mijloace noi vin doar să confirme existenţa unor leziuni dar nu pot surprinde specificul psihopatologic individual din eterogenitatea unor pacienţi cu aceeasi etiologie“ [Caputo, J., 1999 - The Rorschach as a Neuropsychological Instrument: Historical precedents and future use – Html version]. Aceste concluzii de data recentă vin să confirme presupunerile și încercarile perioadei cristalizării psihopatologiei clinice, pe linia cărora a mers Bohm fidel intuiţiei lui Rorschach. În zona avatarurilor spiritului epoca actuală a accentuat mai mult pe omul social și pe cel funcţional, abandonând omul interior (cel care îl preocupa și pe Rorschach, ca și pe autorul acestei cărţi).

Astăzi sunt în vogă clasificarile pe baze functional comportamentale (vezi DSM III și IV) care caută să evite disputele etiopatogenetice aparute intre diferite școli de gândire din psihologie, în special aceea dintre psihanaliză și behaviorism, in formele ei actualizate. Din păcate, din raţiuni ce ţin de comunicare operaţională internaţională, mai mult statistică, juridică și politică, psihiatria și psihopatologia ultimelor decenii a devenit mai mult o contabilitate de simptome sau un regulament procedural de incadrare și nimic mai mult! Subiectivitatea, adâncurile inconștientului, persoana cu straturile și mișcările subtile ale interiorului uman individual, în relaţiile lui cu lumea, este astfel ocolită sau ignorată. Manualul de faţă este o introducere în modul de gândire în domeniul psihopatologiei al “pionierilor”, sugerând astfel multiplicitate și flexibilitate în interpretarea conduitelor umane. Cu toate acestea ţinem să precizăm și cititorul va avea prilejul să constate, că autorul este mereu preocupat de rigoarea știinţifică într-un domeniu în care alunecările spre eroare și facil sunt foarte ușor de performat.

Noţiunile de etiologie (capitolul nevroze, diagnosticele, teoria), chiar dacă unele depășite de “modă” sunt de înţeles pentru orice om format serios în domeniul psihiatriei, psihologiei și/ sau psihanalizei.

Considerăm că manualul de faţă, chiar dacă conţine unele aspecte vetuste din punctul de vedere al abordării, fiind tributar încercărilor de început ale secolului trecut este încă, poate cel mai bun îndreptar pentru cel care dorește să studieze psihologia clinică.


Bogdan Lucaciu, 2008

Fii primul care scrie un review

Achiziționează acest produs

Ai nevoie de mai multe informații?

Ești interesat de anumite produse și îți este necesară descrierea procedurii de achiziție?
Un membru al echipei TestCentral te va ghida, oferindu-ți toate detaliile de care ai nevoie.

Member of the
Giunti Psychometrics International Group

Associate Member of the
European Test Publishers Group

Affiliate Member of
International Test Commission

SUS